„Căutarea” este castelul lui Google, restul produselor sunt doar șanțuri de apărare cu apă

Image may be NSFW.
Clik here to view.Google se extinde într-un miriapod de direcții – browsere, mobile, aplicații de productivitate, sisteme de operare, social. La o primă vedere superficială s-ar putea trage concluzia că marele G încearcă din răsputeri să ofere și alte produse în afară de cel inițial: search-ul (indexarea siteurilor și căutarea după cuvinte cheie pe acestea). Ceea ce oamenii se grăbesc să uite în ziua de azi este că Google Search este un produs de o calitate aproape impecabilă.

Dar trucul magic pentru Google nu este realizat de acuratețea rezultatelor oferite de către propriul motor de căutare ci de mașinăria monstruoasă de făcut bani construită pe fundația oferită de Google Search: reclamele contextuale (duetul adSense – programul oferit posesorilor de siteuri care vor să câștige bani din afișarea de reclame și adWords – programul destinat celor care doresc să-și facă reclamă prin adSense).

Nu mai este un secret pentru nimeni că majoritatea profitului înregistrat de Google provine din Search, după cum puncta Coțofana aici. Privită din acest context strategia de expansiune a lui Google poate fi interpretată nu ca o serie de ofensive agresive de cucerire a cât mai multor nișe de piață ci, mai degrabă ca o strategie ultra-defensivă de apărare a produsului primordial: Search-ul (mai precis a platformei genial monetizată cu adSense/adWords).

Unul din citatele celebre ale lui Warren Buffet prin care aceste descria cea mai bună afacere ca fiind „castele economice înconjurate de șanțuri impenetrabile pline cu apă”. Search-ul este fără îndoială castelul economic a lui Google iar restul produselor provenite din Mountain View nu sunt altceva decât canale adânci pline cu apă (și crocodili) menite să protejeze acest castel. Android este un șanț plin cu apă. Google Chrome? „doar” un canal cu apă. Google App? nu este altceva decât un șanț plin cu apă (repetarea obsesivă a comparației este intenționată). Google Maps, Google Books, Google Earth, Google Translate, Google… să continui? Cred că ați prins ideea. Toate acestea sunt produse gratuite, subvenționate de profiturile făcute din Search și create cu singurul scop de a proteja nucleul afacerii Google.

Dar Google nu numai că s-a înconjurat de canale pline cu apă, a mers mai departe pârlind pământul din apropierea acestora: Android, Chrome sau Chrome OS nu sunt „produse” în sensul clasic de „afacere”. În privința lor nu există un plan prin care să devină în viitor castele economice. Google nu încearcă să facă profit din Android sau Chrome ci doar să înlăture orice strat (care ar putea aparține la un moment dat altcuiva) dintre consumatori și Google Search, prin oferirea gratuită a mijloacelor de accesare.

Datorită faptului că aceste straturi sunt produse software fără costuri variabile, această strategie de apărare implementată de Google este una foarte fiabilă. În esență Google nu numai că-și construiește un sistem puternic defensiv de canale pline cu apă, mai și pârjolește pământul din apropierea castelului pe o rază de 250 de km. ca să fie sigur că nu se poate nimeni apropia periculos de mult.

Mai trebuie să vă amintesc care este motorul de căutare implicit pe Android sau Chrome? e Google. Android și Chrome nu sunt altceva decât porți sau noduri de accesare a lui Google Search. Fără ele Google ar fi mult mai vulnerabil la înlocuire ca motor implicit de căutare pe telefoanele mobile. Similar, navigatorul web Chrome îl ține pe Google Search în centrul atenției (atât în OmniBar cât și în bara dedicată de căutare, devenită cumva redundantă), pentru scenariul în care Firefox ar primi o ofertă „de nerefuzat” din partea lui Bing-ului de la Microsoft (nu se va întâmpla în următorii 3 ani).

 Modul în care Google a ales să-și apere castelul economic are un efect devastator asupra piețelor unde acesta alege să intre deoarece își oferă produsele gratuit. Producătorii și operatorii de telefonie mobilă sunt stimulați economic să folosească Android, Google practic plătindu-i să-l adopte. Samsung (și alții) plătesc între 10 și 15 dolari către Microsoft pentru fiecare smartphone sau tabletă cu Android vândută și n-am auzit că intenționează să renunțe la acesta.

Imaginați-vă că Volkswagen ar plăti oameni ca să cumpere Seat-uri, ar mai cumpăra lumea Ford-uri? Sau că ai primi 1 leu pentru fiecare doză de Pepsi consumată: ai mai da 4 lei pentru o doză de Coca-Cola?

În concluzie, nu vă grăbiți să apreciați succesul noilor produse Google după veniturile sau profiturile pe care le generează direct, ci mai degrabă după cât de multă protecție oferă afacerii de bază a lui Google: Search-ul.

Pe teme similare:

1. Google introduce căutarea în timp real
2. Mozilla Firefox 3.6 versus Google Chrome 4
3. Găurile din armura Google partea V: Facebook

Image may be NSFW.
Clik here to view.